Posted on

Valoram atat cat daruim

Ninge afara, ninge iara. Sunt fericita sa simt iarna si sa ma bucur de ea. Imi era frica de iarna la munte,  caci ma vedeam sub nameti si fara scapare. Cand ies afara o fac infofolita pana la nas si doar, ca sa ma dau cu sania sau sa mai fac un ingeras in zapada. Sub nameti nu am ramas si nici fara scapare nu sunt. Din contra mai libera ca acum nu m-am simtit niciodata.

Mi-am dat seama ca nametii mari de zapada sunt o corvoada cand esti inlantuit la altii. Trebuie sa te duci. Trebuie sa iesi din casa, trebuie sa faci. Aici nimic nu trebuie niciodata. Tot ceea ce fac, fac din iubire si daruire, fiecare lucru are timpul sau. Nu m-am mai bucurat asa de o iarna cu zapada de cand eram copil. Dar cum as fi putut sa ma bucur sub nametii negri ai orasului?

20151126_095803 (600 x 337)Ies afara si ascult: liniste…si totusi natura are ritmul ei. Totul in jurul nostru este facut plin de intelepciune. Incerc sa imi ascult inima si sa-mi invat ritmul. Este plin de minuni: copaci, pasari, animale, copiii, pajisti, flori, munti si dealuri, campie, codru; minuni care asteapta sa vindece pe om de tristetea lui, de stres si de probleme. Trec pe ulita si oamenii dau buna ziua. Daca pleci de 7 ori intr-o zi pe strada catre centru, de sapte ori iti dau buna ziua si te intreaba unde te duci si ce vrei sa faci. Nu e doar o simpla intrebare, si nici doar un simplu buna ziua. Aici oamenii au timp sa stea de vorba. Si nu ca nu ar avea ce face. Cei mai tineri majoritatea au servici la oras sau au propria lor mica afacere: o carmagerie, un magazin, materiale de constructii, agricultura, pescarie, gatere, cofetarie, pensiuni si cate si mai cate, una face paine,alta branza, una prajituri, altul creste cai, unul face lambriuri , altul masute de lemn, unul podele, altul o face pe palarierul. Toti au animale si gradina pe langa orice ocupatie ar mai avea, cate 2, 3 sau patru copii prin curte si cu toate astea le place sa se opreasca in mijlocul drumului si sa sporovaiasca nitel. Sa te simta, sa te cunoasca. Aici nu se inchid portile. Cand iti este lumea mai draga te trezesti cu vecinul ca iti intra in curte si te intreaba ce mai faci, ca nu te-a vazut de cateva zile si si-a facut griji sau vrea el neaparat sa-ti spuna ultimele noutati. Un orasean poate ca s-ar simti stanjenit la inceput si eu m-am simtit, acum imi sunt dragi. M-am obisnuit cu vorba lor dulce si molcoma, cu felul lor curios de a fi si totodata atat de cald, apropiat si uman. De la ei am invatat o vorba: vecinul este un om mai bun decat crezi ca este. Oamenii au nevoie de dragoste, de daruire, de o vorba buna si atunci  lanturile tacerii si gloantele vorbelor dispar, critica si setea de putere se risipeste.

Oamenii de azi sunt garboviti de alergatura si sufocati de probleme. Cine isi doreste sa aibe mult , va avea mult si multe, multe ecuatii. Si totusi cine vrea sa devina o masina de  muncit, dormit,uitat la televizor care din cand in cand refuleaza in alcool, cluburi si distractie incercand prin asta sa simta viata? Nu vreau sa ma pierd in trecut sau cu foarte mari griji de viitor ci sa traiesc azi, cu bucurie si grija fata de tot ceea ce ne inconjoara, cu daruire fata de oameni, plante si animale, si atunci greselile zilei de ieri se vor sterge, viitorul se va indrepta de la sine si nu va ramane decat ziua de azi plina si prezenta, cu ritmul ei.

20151231_114419 (600 x 337) Cand este ger aici cerul se vede foarte aproape. Mai ca ti se pare ca daca te-ai inalta un pic si ai intinde mana ai apuca stelele de pe cer.  Am povestit la Gura Sobei si am facut dulceata de lapte la foc de lemne, incet si molcom ca si cum nu ar fi existat nimic in afara de ceaun, sfaraitul lemnelor si fulgii de nea ce se cerneau afara. Am colindat cu Junii, m-am suit pe muntele plin de zapada , m-am bucurat de ai mei dar si de cei din jur.

Indraznesc sa vreau a ma intoarce la copilarie cu stiinta si responsabilitatea unui adult. A face dulceata pentru mine este un joc, un prilej de cunoastere, un act de introspectie. Un joc al aromelor, al culorilor care atunci cand se face in ritmul sau cuprinde tot aerul de munte. Fac o dulceata cu aer de Gura Raului, cu aer de Marginimea Sibiului. Este oxigenata cu aer rece de munte, cu stropi de apa vie, impletita cu multa daruire si rabdare.   Dar asta nu trebuie sa o spun eu caci se va simti din prima imbucatura, caci cuprinde tot ce am putut da. Ramaneti copii si jucati-va, atunci orice veti face va fi usor si plin de daruire.

cropped-PB280165-600-x-400.jpg

 

Un om valoreaza atat cat daruieste.

2 thoughts on “Valoram atat cat daruim

  1. Ce frumoasa poveste.Ma bucur pentru tine si pentru familia ta.

    1. Multumesc, Daniela, pt cuvintele frumoase. Oameni ca tine, care ne-au incurajat sau care ne-au cumparat produsele, ne-au facut sa mergem mai departe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *