Posted on

JURNAL DE VARA

1507905_704214716381421_5835283914426527675_nDimineata, si cand zic dimineata chiar este dimineata, pe la orele 6.30 maxim 7 cobor pe terasa si imi beau cafeaua. Este momentul meu de liniste. Ies afara, si imi pun o vesta pe mine caci adie vantul de dimineata . Ma asez si ascult…liniste, liniste desavarsita asa cum nu iti poti imagina. Si tac, si stau si linistea imi spala mintea.

Nu ma agit, incerc doar sa respir adanc si sa nu ma gandesc la nimic. Doar liniste.

Din cand in cand se aude cate o talanga, langaaa, langaaa… Acum aud cerbul de pe muntele din fata cum rage. E perioada de imperechere, isi cauta consoarta. Sorb din cafea si ma cuibaresc in fotoliu admirand inundatia de verde din fata ochilor. Imi alung gandurile ce vor sa ma traga in iuresul lor. Si iar respir. Nu simt cum trece timpul. Nu stiu daca trece incet sau repede. Un zumzait se aude usor dintr-o tufa de mure aflata in stanga mea. Ma intorc cu privirea spre ea si observ fiecare zbatere de aripi.

Incet, in departare,  se aude cum satul prinde viata. E timpul sa imi iau soarta in maini. Ma apuc de treaba. Dinspre cuptorul de lemne imi vine un miros fain. Mai trag un pic aer in piept si mai sed oleaca. Dar mainile nu stau, lucreaza. Copiii zumzaie prin curte impreuna cu albinele si bondarii. Totusi pariez pe copii, in scurt timp vor acoperi orice liniste si orice zgomot.

DSCN7453Soarele-i sus pe cer. Ma duc in livada la umbra pomilor si ma apuc de cules. Incepand cu luna mai si cred ca voi termina in octombrie, tot culeg, spal, curat si fierb. Fierb incet si molcom, amestecand din cand in cand un gand bun, cu-o respiratie adanca, si un ceaun plin cu fructe. Ma opresc din cules ca ma trece naduseala. Ma uit la cer in sus, si vad o mare de nori albi cu-n soare orbitor in fata. Ma linistesc, mai am multe de facut dar soarele-i sus pe cer si ma incurajeaza. Am mainile mov de la afine. Aproape ca a devenit culoarea lor naturala. Ma intreb daca o sa imi mai fac vreodata unghiile cu oja sau o sa le las asa mov cu negru :-). Dar totusi nu simt lipsa ojei, nici a machiajului de zi cu zi, oare de ce? ma simt naturala, ma simt bine, ma simt eu, ma simt exact asa cum eram cand eram copil, fara griji desarte.  E momentul sa ma opresc din naturalete si sa fac un dus ( cu sare de lamaie ca sa se duca si movul de la afine si mure). Maine trec la prune, oare si ele ma vor colora? Nu cred.

Iau masa de amiaza afara la iarba verde. Radem si ne jucam dupa masa, dar e timpul sa ne retragem, unii mai mici la culcare, altii cei mari la scurte calcule contabilicesti, la scurte scrieri feisbucesti si alte chestiuni cica intelectuale. Trece caldura mare si ies din nou la ceaun sa mai amestec niste ganduri . Ma apuc si de taiatul trandafirilor.Imi fac un sirop de muguri de brad . Barbatul mi-l aud taind crengile de jos la brazii din curte si-l racoresc cu acealsi sirop ca sa-i treaca istoveala.

10561759_697904283679131_1265214976259284314_nMa pregatesc sa inchei treaba pe ziua de azi . Verific ce traznai a mai facut copilul cel mare prin caiete, si ne imbracam sa mergem la plimbare. Fi-miu zice ” mami,  noi in fiecare seara suntem in concediu, nu-i asa ?” Zambesc, intr-un fel  are dreptate.  ” Da , asa e. Unde vrei sa mergem de data asta, prin padure, facem un picnic in poienita cu un suc si ceva prajituri, sau ne plimbam cu bicicletele? “.” Nuu, in seara asta mergem la rau cu copiii din sat, am promis ca facem dig din pietre si lemne, ai uitat? “Hmm, am uitat, haide acolo mergem.”

 

 

11535828_698081186994774_7728136562145043629_nSi merg  pe drumul ce serpuieste printre munti catre albia raului. Se aud deja multe chiote de copii. Ai mei se alatura corului general. Ma asez pe-o piatra mare, dar cam colturoasa. Privesc in jur si iar imi spal negreala sufletului cu soarele ce pleaca la culcare, invelindu-se somnoros cu plapuma verde a muntelui. Ma ridic caci vad o tufa de macese. Nu ma pot abtine si iau rucsacul pe care-l umplu pana la refuz. Imi vad silueta in oglinda neagra a apei. De cand sunt aici am slabit vreo patru kilograme. Exact cele de care nu puteam sa scap. Sunt o diva, Diva la tara…

 

11895987_750047048464854_1238832639749450584_n

4 thoughts on “JURNAL DE VARA

  1. ….ai starnit deja multe invidii…Diva de la tara….superb!Pupici!ma gandesc cum ar fi sa scriu si eu o pagina despre o zi din viata mea…si apoi facem comparatie…hmmm…nu exista termen de comparatie….jurnal de…oras…

    1. Tu scrie-l si daca-i fain promit ca-l public si-l integrez in site fara a mi-l atribui, specificand originea, autorul si contextul in care a fost scris, daca ai imaginatie ar putea sa fie chiar amuzant…

  2. Pai chiar esti o diva! Unghii negru – mov = trendy, silueta de invidiat = fitness in aer liber cu materiale bio (cosuri cu fructe in loc de gantere) , plus concediu in fiecare seara :)!

    1. HA, HA, TARE, MERCI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *